Despre Simona

Jucătoarea care transmite lovituri câștigătoare cu o forța neobosită a câștigat turneul de Grand Slam de la Roland Garros de anul acesta după alte trei finale de Grand Slam: două la Roland Garros în 2014 și 2017 și una la Australian Open, tot în acest an. De la malul Mării Negre și până în inima Parisului, unde a câștigat primul titlu de Grand Slam la Roland Garros, Simona a parcurs un drum anevoios către culmile tenisului feminin mondial. Ani de antrenamente epuizante au transformat-o în final în cea mai bună tenismenă a lumii.

Simona a declarat: “Nu știu exact ce vârstă aveam, mergeam la turnee și îmi era rușine să mă încălzesc înainte de meciuri.” a spus Simona. “Mergeam undeva în spatele terenurilor sau într-un colț și mă încălzeam. Am fost un copil foarte timid. Diferența se vedea în atitudine, fetele care veneau din țări mai mari aveau mai multă încredere, erau mult mai relaxate și acomodate deja cu tot felul de lucruri. La începutul carierei mele, eram mai reținută și mi-a luat ceva timp să mă obișnuiesc.

A început să joace tenis la 4 ani, fiind antrenată de fratele ei mai mare, iar la vârsta de 6 ani practica zilnic sportul alb. S-a mutat în București la 16 ani pentru a-și continua cariera în tenis avându-i pe Justine Henin și Andrei Pavel ca exemple.

Prima victorie semnificativă în carieră a fost în 2008, cu o semifinală la juniori la Australian Open, pentru ca în luna mai a aceluiași an să câștige două turnee de junioare: ITF de 10.000 de la București și turneul Trofeo Bonfiglio. Cu 4 luni înainte de majorat, Simona urca pe cea mai înaltă treaptă a clasamentului mondial rezervat sportivilor până în 18 ani la Roland Garros-ul dedicat juniorilor.

Mă maturizez, nu mai sunt copil. Am 27 de ani și am trecut prin multe în toți acești ani. Mă simt pregătită pentru viață. Mă simt încrezătoare în mine, de aceea am început să fiu altfel. Toți ne schimbăm odată cu trecerea anilor. Nu am cum să rămân la fel ca acum câțiva ani, mai ales că sunt foarte dornică să învăț. Mereu am știut ce vreau, am știut ce vreau să fac în viață, dar nu stăteam prea bine la partea de comunicare. Acum îmi este mai ușor și încerc să mă depășesc pe mine. Până la urmă, sensul vieții este să vezi cât de bun poți fi la toate capitolele.

Primul Grand Slam

După cea de-a treia finală jucată la Paris, Simona și-a adăugat în palmares trofeul de Grand Slam în vara anului 2018.

Vreau să vă mulţumesc tuturor. A fost minunat. În ultimul game am simţit că nu mai pot respira. Am făcut tot ce am putut. E uluitor. Am visat la acest moment de când am început să joc tenis. Sunt foarte fericită că s-a întâmplat la Roland Garros. Parisul e un oraş special pentru mine.

E un moment emoţionant să ţin acest discurs din postura de câştigătoare. Mi-am dorit ca acest titlu să vină aici, în Franţa. Vă mulțumesc tuturor. O felicit pe Sloane, a fost foarte bună. Mulţumesc lui Darren, tuturor. Am simţit sprijinul vostru pe parcursul acestor două săptămâni. Sper ca, pe viitor, să mai joc măcar o finală aici. Mulţumesc tuturor, ne vedem la anul.” a declarat nr. 1 mondial imediat după triumful de la Paris.

Al doilea Grand Slam

Cel de-al doilea titlu de Grand Slam nu s-a lăsat așteptat. În 2019 Simona a devenit primul jucător român care a câștigat titlul de simplu de la Wimbledon, eliminând-o într-o finală fulgerătoare pe Serena Williams, posesoarea a șapte titluri la turneul din Londra. În „cel mai mare meci” din carieră, Simona a lovit doar trei erori neforțate, obținând victoria cu scorul de  6-2 6-2, cel mai curat triumf înregistrat vreodată într-o finală de Grand Slam.

„Mi-am dorit foarte mult acest titlu”, a spus Simona în conferința de presă de după meci. „Când am început turneul, le-am spus colegilor din vestiar că visul meu este să devin membră aici. Astăzi visul meu a devenit realitate și sunt foarte fericită. Wimbledon-ul este un turneu foarte special. Putem spune că aici s-a născut tenisul. Toate regulile îl fac un turneu foarte prestigios, puțin diferit și mai special.

Gândul că există o posibilitate să câștig pe iarbă a fost greu de crezut, deoarece în România nu avem nici măcar un teren cu iarbă. Dar știam că dacă am răbdare și muncesc din greu, o să pot să simulez senzația jocului pe iarbă. Asta am făcut anul acesta și mi-a ieșit destul de bine.”